Ion Marin Almăjan

Probabil că nu e o exagerare să scriu că “istoria” artei plastice timişorene din ultimii 50 de ani se poate scrie pornind şi de la datele evoluţiei graficianului şi pictorului Vasile Pintea.

În fond, generaţia lui, alcătuită din nume de rezonanţă ale plasticii româneşti: Diodor Dure, Victor Gaga, Simion Lucaciu, Petru Jecza şi alţii a pus piatra de temelie şi a construit, pe parcursul deceniilor, un templu maestos al artelor frumoase în această bătrână cetate în care au adăstat, în anii interbelici, vremelnic sau într-un timp mai îndelungat: Catul Bogdan, Romul Ladea, Corneliu Baba, Julius Podlipny şi alţii.

Vasile Pintea a debutat ca pictor, şi-a creat faimă internaţională ca grafician, apoi s-a reîntors, la maturitate, la prima lui dragoste – pictura. Premii naţionale şi internaţionale i-au răsplătit (nu destul!) talentul, credinţa în destinul artei sale, travaliul sisific.

Aş putea afirma că omul Pintea este în deplină armonie cu creatorul de valori. Că este egal cu sine însuşi. Dincolo de lăuntricele şi fireştile zbateri, de nemulţumirile legate de raporturile sale cu lumea, cu confraţii şi cu propriu-i univers artistic,Vasile Pintea răspândeşte în jurul său calm, echilibru, prietenie, acea nevoie de comunicare mai puţin caracteristică artistului închis în turnul său de fildeş.

Toate acestea le-am putut decela în deceniile în care am stat aproape, aici, în burgul Timişoarei, mai ales în anii în care m-am bucurat de onorata-i prietenie, sau în însorita Sicilie, la marele congres de poezie de la Mazara del Vallo.

În catalogul pe care Vasile Pintea l-a tipărit în anul 1984, cu prilejul centenarului Panait Istrati, al cărui strălucit ilustrator a fost în “Ciulinii Bărăganului”, acad. Alexandru Balaci scria: “Visăm la o ediţie integrală a operei lui Panait Istratti ilustrată de Vasile Pintea”.

Intreprindere temerară, greu de realizat mai ales acum, în condiţiile de penurie ce a lovit deopotrivă artistul şi omul obişnuit. Dar, fie şi pentru un catalog rezumativ, ce se va împlini cu prilejul celor 70 de ani de viaţă, gândurile mele se îndreaptă cu admiraţie şi caldă prietenie spre acest reper durabil al Timişoarei artistice care este Vasile Pintea.

Bate vântul